Wolfgang

Data si locatia

ultimul eveniment a fost pe 19 apr 2019
momentan nu sunt programate alte evenimente

WOLFGANG
adaptare după Yannis Mavritsakis de Radu Afrim
traducere: Doru Mareş

Distribuția:
FABIANA: Cătălina Bălălău
WOLFGANG: Florin Hriţcu
FANTOMA TATĂLUI: Andrei Merchea Zapotoţki
VECINUL: Mircea Postelnicu
MAMA LUI WOLFGANG: Loredana Grigoriu
PRIETENUL LUI WOLFGANG: Emanuel Becheru
FEMEIA: Cristina Mihăilescu
BIJUTIERUL: Valentin Florea
MAMA FABIANEI: Sabina Brânduşe

Regia: Radu Afrim
Decor: Romulus Boicu
Costume: Erika Márton
Univers sonor: Radu Afrim
Versuri cântece: Andrei Merchea Zapotoţki
Asistent de regie: Rareş Moldoveanu

WOLFGANG este o piesă scrisă de Yannis Mavritsakis, distinsă cu Palmarès 2010 de către Commission nationale de l'Aide à la création de textes dramatiques, Paris. „O interogare a raporturilor dintre dragoste şi posesie”, după cum o defineşte autorul său, piesa este focusată pe înţelegerea resorturilor intime care determină actele răpitorului. Acestea ar fi un răspuns dat lumii standardizate şi ipocrite, care nu-i satisface aspiraţiile romantice, căci Wolfgang visează la o iubire absolută: „Altfel ar trebui să fie dragostea asta… Ar trebui să poţi să smulgi pe cineva din mulţime şi să poţi rămâne cu acea persoană pentru totdeauna.”

În întâlnirea cu regizorul Radu Afrim, textul lui Mavritsakis devine structura pe care se construiește o lume scenică electrizantă, rotunjită de sinceritatea abrazivă a stărilor limită. Dincolo de evenimentul real care a uimit lumea, miza spectacolului este aceea de a problematiza modurile diferite în care oamenii societății de astăzi își caută ieșiri de salvare dintr-un mediu standardizat, conformist, în care nu își (mai) găsesc locul. Unii recurg la gesturi de o violență extremă ce bulversează întreaga comunitate, alții sunt nevoiți să treacă printr-o experiență radicală pentru a înțelege mecanismele profunde ce au declanșat această violență. Mai mult decât eliberarea fizică, această înțelegere îi redă libertatea totală victimei, inclusiv libertatea de a-și ierta abuzatorul.

„Acest spectacol ne arată cât de fragili suntem, dar vorbește și despre captivitate, care nu e neapărat un beci, un portbagaj, ci poate fi propria familie, propriul oraș, țara, cu care dezvolți o relație de dragoste și ură; interoghează care sunt limitele suportabilității noastre și dacă nu cumva în loc să ne salvăm preferăm o coabitare nocivă.“ (RADU AFRIM)

Distribuie aceasta pagina