De A.P. Cehov
variantă scenică de Răzvan Mureșan, după traducerile semnate de Elisabeta Pop și Raluca Rădulescu
regia: Răzvan Mureșan
scenografia: Ilona Alyamani Lőrincz
intervenții coregrafice: Enikő Györgyjakab
asistent de regie: Anda Drăgan
lighting design: Jenel Moldovan, Mădălina Mânzat
Distribuţia:
Olga: Irina Wintze
Mașa: Sânziana Tarța
Irina: Alexandra Tarce / Diana Buluga
Andrei: Matei Rotaru
Natalia Ivanovna: Anca Hanu
Kulâghin: Cristian Grosu
Verșinin: Cosmin Stănilă
Tuzenbach: Miron Maxim
Solionâi: Adrian Cucu
Cebutâkin: Radu Lărgeanu
Fedotik: Radu Dogaru
Rode: Ruslan Bârlea
Soția lui Verșinin: Diana Buluga / Alexandra Tarce
Ferapont: Petre Băcioiu
Anfisa: Adriana Băilescu
regia tehnică: Doru Bodrea
operator lumini: Alexandru Corpodean, Ionuț Maier
operator sonorizare: Marius Rusu
sufleor: Ana Maria Moldovan
La 120 de ani de la premiera moscovită a piesei lui Cehov, Trei surori este pentru prima oară montată pe scena Teatrului Național din Cluj. Cele trei surori, fiice de general, Olga, Mașa și Irina visează la fericirea imposibilă, proiectând și amânând la nesfârșit dorința plecării din provincie, spre capitala Rusiei în care s-au născut. Dacă în secolul XIX barierele erau de ordin geografic, tehnic, social, și nu doar psihologic, în zilele noastre, imposibilitatea realizării unor dorințe de împlinire personală țin de cele mai multe ori de blocaje psihologice care, în fond, sunt profund umane și constante de-a lungul istoriei omenirii. Ce ne împiedică astăzi să facem pașii necesari pentru a recunoaște fericirea, ce ne împiedică astăzi să avem curajul să lăsăm în spate alegerile greșite sau să ne schimbăm opțiunile, să mergem, cu optimism, mai departe? Întrebări rămase deschise, de care se lovesc în spectacol personajele cehoviene ca de pereții transparenți ai vivariului în care sunt închise.
