după William Shakespeare
adaptare de Botond Nagy după traducerea semnată de Mihnea Gheorghiu și traducerea semnată de Violeta Popa și George Volceanov
regia: Botond Nagy
scenografia: Andreea Săndulescu
muzică originală și sound design: Claudiu Urse
coregrafia: Andrea Gavriliu
lighting & video design: Cristian Niculescu
dramaturgia: Ştefana Pop-Curşeu
asistent de regie: Diana Mihalașcu
Distribuţia:
Orsino, ducele Iliriei: Mihai-Florian Nițu
Viola, îndrăgostită de duce: Diana Buluga
Sebastian, fratele Violei: Cosmin Stănilă
Antonio, căpitan de navă, prieten cu Sebastian: Ruslan Bârlea
Olivia, contesă bogată: Ramona Dumitrean
Umbra Oliviei: Diana-Ioana Licu
Maria, camerista Oliviei: Cătălin Herlo
Malvolia, intendenta Oliviei: Cecilia Lucanu-Donat
Feste, bufon: Anca Hanu
Fabiana, servitoare a Oliviei cu statut special: Sânziana Tarța
Sir Toby Belch: Adrian Cucu
Sir Andrew Aguecheek: Radu Dogaru
Polițistul: Mihai-Florian Nițu
regia tehnică: Răzvan Pojonie, Ioan Negrea
lumini: Jenel Moldovan, Andrei Mitran
sonorizare: Vlad Negrea, Marius Rusu
proiecţii video: Vasile Crăciun
sufleor: Irina Barbir
durata: 2h 20 min
recomandare de vârstă: 14+
Atenție, acest spectacol conține momente cu lumini stroboscopice și nu este recomandat persoanelor foto-sensibile.
Scrisă cel mai probabil la începutul anilor 1600, piesa A douăsprezecea noapte sau Cum doriți este una dintre cele mai îndrăgite comedii ale lui Shakespeare, în care intriga amoroasă se întrețese cu neașteptate drame identitare, plasând umorul la limita melancoliei.
Viola, o tânără naufragiată pe țărmul misterioasei Ilirii, convinsă în mod eronat de moartea fratelui ei geamăn, decide să își trăiască doliul deghizată în haine bărbătești și trezește, astfel, afecțiunea inabordabilei Olivia, în timp ce ea însăși suspină după noul său stăpân, ducele Orsino. Apariția geamănului pierdut, Sebastian, adâncește confuzia și, totodată, rezolvă dilemele romantice ale protagoniștilor.
Montarea lui Botond Nagy explorează ambivalențele textului shakespearian, conturând un spațiu contemporan, ce subliniază prin imagini evocator-poetice ironia dragostei care nu își găsește obiectul.
